Tradiţii şi obiceiuri româneşti de iarnă

Sărbătorirea Crăciunului

     Crăciunul este sărbătoarea creştină ce se celebrează în data de 25 decembrie; ea mai este asociată şi cu naşterea lui Iisus Hristos. Originile Crăciunului sunt diverse şi diferă în funcţie de cultură, religie, istorie şi societate; în tradiţia românească Crăciunul are origini păgâne, combinate mai apoi cu credinţele creştine.

      Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie deoarece este aproape de Solstiţiul de Iarnă, una dintre cele mai importante zile ale dacilor. Tot la data de 25 decembrie erau sărbătorite Saturnaliile – moment în care oamenii bogaţi făceau daruri celor săraci.

      Crăciunul a fost întotdeauna asociat cu un moş bătrân şi darnic; în tradiţia noastră există un cioban zeu – moş, cel ce a creat tot ce se vede şi care aduce daruri: caş, urdă, mere, nuci, colaci şi vin.

Semnificaţia bradului de Crăciun

           Un simbol mult prea cunoscut este bradul de Crăciun. Acesta există în tradiţiile româneşti cu mult înainte de era creştină; bradul este cel mai important arbore din obiceiurile româneşti. Bradul este prezent la cele mai importante evenimente din viaţa unui om: botezul, căsătoria şi înmormântarea; bradul se consideră că aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, motiv pentru care oamenii îşi împodobesc casa cu crengi de brad.

            În ziua de azi, toată lumea abia aşteaptă să împodobească bradul; acest obicei are loc în ajunul Crăciunului sau în noaptea de Crăciun, când Moş Crăciun aduce pe lângă cadouri şi bradul frumos împodobit cu globuri şi beteală.

Colindatul

             Un alt obicei cunoscut de toţi este colindatul. Colindatul începe în data de 24 decembrie şi poate să continue pentru 2 sau 3 zile; colindatul se face de obicei în grupuri, de copii, oameni maturi, bătrâni, doar fete, doar baieti, tineri căsătoriţi etc, în funcţie de zona etnografică. Colindele sunt reinterpretări ale unor ritualuri păgâne, dar care în timp au fost schimbate sau amestecate cu interpretări religioase.

            Cu toate acestea, colindatul cu măşti este un ritual strict păgân, ce aminteşte de ritualurile de vânătoare ale zeului Crăciun. Colindatul are loc în curtea celor ce primesc colindătorii, în casă sau sub fereastră; de asemenea colindatul are loc seara, noptea sau chiar dimineaţa. Colindătorii sunt întotdeauna primiţi în casă deoarece se spune că ei aduc sănătate şi un an prosper; colindătorii sunt recompensaţi cu nuci, mere, colaci şi mai nou bani.

Obiceiuri şi tradiţii din Moldova

          Şi în zona Moldovei, Crăciunul este o sărbătoare importantă; toate activităţile ce au loc în ziua ajunului sunt de fapt un ritual spre protecţia animalelor, a livezilor şi a gospodăriei; femeile curăţau toată casa şi făceau colaci, iar bărbaţii aveau grijă să înapoieze orice lucru luat cu împrumut. Tot în acestă zi femeile coceau un colac în formă de cifra 8, care în primăvară urma să fie afumat şi pus între coarnele boilor ce arau pământul; în ajun femeile pregăteau masa de Crăciun, care urma să conţină vreo 12 feluri de mâncare, multe dintre acestea fiind din carne de porc, sacrificat cu câteva zile mai înainte. Nimeni nu mănâncă până când preotul nu venea să sfinţească bucatele.

          Tot în ziua ajunului începeau şi colindătorii să meargă pe la casele oamenilor; de dimineaţă colindau copiii cei mai mici, spre după masă urmau şcolarii iar spre seară colindau tinerii. Colinda începea de la cei mai importanţi oameni ai comunităţii, cum ar fi preotul şi învăţătorul, apoi urmau rudele şi familiile ce aveau fete de măritat.

160 de ani de normalism la Iași

     Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, cunoscută și sub numele de Institutul Vasilian sau Liceul Pedagogic „Vasile Lupu”, este o instituție de formare a învățătorilor și educatorilor din Iași, cea mai veche instituție de acest tip din principatele   Moldovei și Țării Românești.

Repere istorice

Şcoala Normală din Iaşi în anii 1901-1904. Fotografie de Alexandru Antoniu.

• 1854 (martie) – este aprobat „Proiectul pentru înființarea Institutului preparandal”.
• 1855 (15 decembrie) – hrisovul domnitorului Grigore Alexandru Ghica care decide înființarea unei Școli Preparandale cu durata cursurilor de un an, școală care timp de 35 de ani a funcționat, pe lângă o școală primară, în încăperile mănăstirii Trei Ierarhi din Iași.
• 1863 (8 octombrie) – Alexandru Odobescu, Ministrul Instrucțiunii Publice, îl numește director pe Titu Maiorescu.
• 1864 – școala preparandală devine Școala Normală „Vasile Lupu”.
• 1891 – inaugurarea noului local din dealul Copoului amplasat în fosta fermă Pester, local a cărui construcție a fost finanțată de Ministerul Instrucțiunii Publice.
• 1882 – înființarea școlii de aplicație într-un local din strada Podu-Vechi (azi strada Costache Negri).
• 1916 - 1917 – cursurile sunt suspendate ca urmare a Primului Război Mondial.
• 1944 (martie) – școala este evacuată mai întâi la Craiova și apoi în satul Pocruia din județul Gorj.
• 1945 (aprilie) – personalul și elevii școlii se reîntorc la Iași.
• 1954 (decembrie) – Școala Normală „Vasile Lupu” este mutată în localurile aparținând Școlii Normale de Învățătoare „Mihail Sturdza din strada Toma Cozma (actualul Corp D al Universității).
• 1955 – Școala Normală „Vasile Lupu” fuzionează cu Școala Normală de Învățătoare „Mihail Sturdza” și capătă numele de Liceul Pedagogic.
• 1958 – Liceul Pedagogic se mută în vechiul local din dealul Copou.
• 1959 – Liceul Pedagogic este transferat la Bârlad.
• 1966 (septembrie) – Liceul revine la Iași sub numele de Liceul Pedagogic „V. Lupu” și funcționează într-o clădire din strada M. Kogălniceanu.
• 1970 – Liceul se mută într-o clădire nouă din cartierul Tudor Vladimirescu.
• 1977 – Fuzionează cu Școala de conducătoare (înființată la Iași în 1919) destinată formării educatoarelor.
• 1985 – Liceul Pedagogic „V. Lupu” revine în vechiul local din dealul Copou.
• după 1989 - Liceul Pedagogic „V. Lupu” redevine Școala Normală „Vasile Lupu”.